Episodul 30 al podcastului Inertia Movement introduce două serii de culegeri de punk și anarcho-punk, descoperite în medii informaționale diferite din punct de vedere al experimentării muzicale: mediul online și magazinele de discuri.

Din prima serie ce cuprinde 5 discuri sunt cântate 3 și sunt culese de Stuart Baker, așa-numitul digger din spatele casei de discuri Soul Jazz Records. Seria conține înregistrări obscure și categorisite ușor punk și proto-punk. 
Timpul este 1969 - 1982 în London, Essex, Manchester în Regatul Unit și Detroit, Ohio, New York, Akron și Los Angeles în America: spirit ieșit din tipar, fără limite, cu multă imaginație și căutare a identității într-un context de industrializare masivă și început al epocii digitale, spirit de altfel puternic ignorat de marile case de discuri. În Regatul Unit apar apoi anii madamei Tatcher într-un context economic de șomaj, inflație, greve și bombardamente IRA sfârșind prin a împărți lumea în doua ori de câte ori există ocazie politică și accentuând cele enumerate.

În America industrializarea duce la migrarea tinerilor din orașele mici, poluare masivă și suprasaturare de trupele împinse de casele de discuri mari (Sire Records sau Atlantic Records, A&R), moartea Visului American, chiar și proteste rasiale cum sunt cele din Detroit în '67, falimentarea orașului Cleveland. 

Așa cum e prezentat din comentariile lui Baker pe coperta volumului 3 rezultatul muzical este "un amestec extraordinar de rock simplu, electronică și psihedelice obscure care vor crea circumstanțele muzicale de mijloc și sfârșit de deceniu", referindu-se la anii '70. Ideea de "street rock" apare la sfârșitul anilor '60 și e descris prin androginitate teatrală, provocare și fetișism (David Bowie, Iggy and the Stooges): "muzica ar trebui să reflecte realitatea locală a citadelei, ar trebui să fie potentă și simplificată". (S. Baker)
Chiar Mark E. Smith este citat în cartea lui Alexx Ogg "Independence Days - The Story of UK Idependent Record Labels" spunând despre "The Fall" că "oamenii ar zice că nu e rock 'n' roll". Completează că: "Atitudinea mea e că noi suntem rock 'n' roll si nici un alt nenorocit nu e!" cu o energie poetică caracteristică. 

A doua este o culegere e găsită în mediul online și denumită "A Reference Of Female-Fronted Punk Rock". Are referințe către mișcările anarcho-punk din jurul trupei britanice Crass și ale trupei islandeze KUKL din care face parte și cunoscuta producătoare și cântăreață de muzică electronică Björk Guðmundsdóttir.
Louis Pattison (Uncut, NME, Guardian, Wire, FACT, Pitchfork, Vice) povestește de altfel o bună parte din povestea trupei Crass și mișcările DYI anarcho-punk de la sfârșitul anilor 70 în numărul din iunie al revistei britanice Wire.

Prima parte a podcastului începe cu Ozric Tentacles, trupă care a cântat la începutul lui martie în Control în București. Deși am amintit de cele doua culegeri nucleu o parte din trupele cântate sunt cunoscute deja din podcasturile anterioare și dacă mesajul și spiritul sunt asemănătoare încadrarea poate diferi: Goat, o trupă mistică din Suedia cu un mesaj venit din culturile 'păgâne' de fuziune om-natură. 

The Fall, band-ul format în jurul lui Mark E. Smith are un puternic mesaj poetic și angrenat în real, are un spirit tânăr însă matur mereu reinventat și o puternică atitudine punk și post-punk. Thread Pulls e un duo tânăr descoperit în Irlanda în deschiderea live a proiectului lui Nick Cave, Grinderman, cu versuri identificabile în aceeași contracultură post punk și atingând subiecte despre informație și căutarea ethosului în rutina zilnică.

De pe "Punk 45: Kill the Hippies! Kill Yourself! The American Nation Destroys Its Young Underground Punk in the United States of America, Vol. 1. 1973-1980" sunt cântați Pere Ubu, The Randoms, The Bizarros, Tuxedomoon. Ultimii au căntat în București la Silver Church în 2012. 

Despre industria puternică din Cleveland, orășel de pe malul lacului Erie din America estică, nu departe de Detroit, David Thomas de la Pere Ubu și Rocket from the Tomb descrie într-un interviu din ziarul 'The Guardian': "Oțelăriile erau fascinante, transformau cerul în culori diferite și produceau sunete extraordinare. Exista o geometrie uimitoare,  și le puteai aprecia aidoma unei sculpturi în timpul unei vizite la muzeu."

În legătură cu încadrarea trupei Pere Ubu mai degrabă decât simpla asociere cu o mișcare David Thomas își amintește: "Pregăteam hiturile următoarei ere psihedelice" (The Guardian). Rădăcinile muzicii punk sunt în muzica de avangardă, free jazzul DYI al anilor '60 și garage: "Ascultam pe orice puteam pune mâna. Eram norocoși să avem în oraș magazine de discuri și mulți dintre noi chiar munceau în ele.", citat al lui David de pe coperta volumului 1.

Din "Punk 45: There Is No Such Thing As Society: Get A Job, Get A Car, Get A Bed, Get Drunk! Underground Punk in the UK 1977-81, VOL 2" sunt cântați The Now, The Jermz, Mekons, The Rings, Josef K, The Cigarettes și Prefects.
În UK este o perioadă a apariției caselor de independente: Rough Trade, Cherry Red Records, Company Records, Factory Records, Small Wander, Chiswick Records, Beggars Banquet, Stiff și multe altele mai mici dar care au existat pentru o durată scurtă închizându-se sau fiind acaparate de marile lanțuri industriale.

Bulgărele punkului începe evident cu Sex Pistols, muzica liberă a spasmelor și a protestului. The Mekons cântă despre schimbul de ore de muncă necesare și consumul de zi cu zi. Muzica punk devine suficient de populară astfel încât în '78 TV Personalities, un alt band punk de pe culegerea amintită mai sus să expună unele exagerări, inclusiv influența lui John Peel în toată această mișcare; aceste exagerări așadar inspiră cântecul "Part-Time Punks" apărut pe discul "Where's Bill Grundy Now?":

They walk around together

And try to look trendy

I think it's a shame

They all look the same

[...]

la la la la la la The part-time punks

[...]

Then they go to Rough Trade

To buy Siouxie and the Banshees

They heard John Peel play it

Just the other night

[...]

But they're not pressed in red [vinyl]

So they buy The Lurkers instead

[...]

They pay five pence fares on the buses

And they never use toothpaste

But they got two fifty to go and see The Clash. Tonight!

De altfel cunoscutul om de radio și DJ John Peel joacă un rol foarte important și susține puternic trupe și case de discuri independente în toată această poveste. O întreagă mișcare DYI crește în contextul acesta, ajutată fiind de lanțuri de distributie ca Bizarre și The Cartel (Rough Trade Distribution), studiouri de înregistrări ca Pathway în Londra, prese de discuri (Lyntone), mastering (Porkys) și nu în ultimul rând coperți de discuri (Delga) așa cum enumeră Baker pe coperta volumului doi.

Cozile la ușa lui John Peel sunt aproape mitice la fel ca și încercările de a ajunge la ea ascuzându-se de oamenii de pază BBC asă cum descrie Alex Ogg în "Independence Days - The Story of UK Independent Record Labels". Toate acestea se întâmplau se pare adesea cu un bilet dus-întors cumpărat de un tânâr: înmânarea unei casete lui John care de cele mai multe ori o cânta, o vizită la unul-două magazine de discuri independente.  

De pe al treilea disc, "Punk 45: Sick on You ! One Way Spit ! After the Love & Before the Revolution Vol.3: Proto-Punk 1969-77" am ales  Death, Rob Jo Star Band, Zolar X, Hector, Pastiche și Cabaret Voltaire.

În a doua parte a podcastului sunt cântate și câteva trupe românești care foarte posibil au fost influențate de puternica moștenire punk din anii '70 și '80: proiectele Neurotica și Timpuri Noi. Amândouă au mesaje construite din contextul românesc, din spații sociale cum sunt lipsa de atitudine politică, educația, ipocrizii, conservatorism habotnic și rutină în comunitatea locală, încredere etc; toate în moștenirea comunistă pe care învățăm să ne-o asumăm și din care încercăm să ne reconstruim comunitățile în care trăim.

Margaret Tatcher

Una din trupele remarcabile este 'Crass' reprezentată prin piesa "Where Next Columbus".
Trupa Crass al cărei lider este Jeremy John Ratter sau Penny Rimbaud ia naștere în '73 ca un 'art happenings group': 'Exit' participând la festivale hippie ca 'Stonehenge People's Free Festival'.
Dial House în Essex, Regatul Unit, e locul si contextul discuțiilor și dezbaterilor unde acest proiect se naște si crește.

Moartea unuia din membri comunității Dial House închis pentru consumul de droguri, despărțirea de Gee Voucher care se mută în New York si care apoi va produce elementele grafice ale viitorare trupe, încetarea vizitelor oamenilor la Dial House un loc al idealurilor fără 'isme', toate duc la inchegarea band-ului numit întâi Stormtrooper iar mai apoi Crass, a cărei filozofie era defiită în felul următor: "Nu-ți vreau revoluția, vreau anarhie și pace!"

Gee Vaucher își amintește despe Dial House:

"Ideea era să construim o casă sigură pentru oameni [...] Oamenii știu că dacă nu au mai nimic, pot măcar să vină aici pentru o noapte și să-și recapete puterile, să fie hrăniți, să li se dea apă și sa plece cu o inimă mai bună." (The Guardian)

Trupa Hammersmith definește acest context de trecere de la povestea hippie la noile culturi "street rock" angrenate puternic în realitatea urbana udne realitatea te obligă să ai un loc de munca în piesa "Urban Guerilla".

Tot in ziarul The Guardian Gee Vaucher povestește despre Crass (citatul este netradus intenționat):

‘Anarchists’ wasn’t a title we gave ourselves. It was something that was given to us, and we thought we’d run with it. The anarchism I took on was to uncover myself. By looking at certain areas, you do create chaos inside yourself, because you’re taking away what you think is your solid ground.'

'We didn't want to seduce anybody [...] We wanted to give people the information and then they could make their minds up, to consciously make it difficult: if you want it, you'll have to work for it'", Penny Rimbaud în cartea "33 Revolutions per Minute" 

Versurile din 'Where Next Columbus' ating puternic abuzurile politice și informaționale din istorie, schimbul de valori si aspecte de individualitate:

"Marx had an idea from the confusion of his head
Then there were a thousand more waiting to be led
The books are sold, the quotes are bought
You learn them well and then you're caught

[...]

Mussolini had ideas from the confusion of his heart
Then there were a thousand more waiting to play their part
The stage was set, the costumes worn
And another empire of destruction born
Another's name, another's aim

[...]

Sartre had an idea from the confusion of his brain
Then there were a thousand more indulging in his pain
Revelling in isolation and existential choice
Can you truly be alone when you use another's voice?

[...]

The idea born in someones mind
Is nurtured by a thousand blind
Anonymous beings, vacuous souls
Do you fear the confusion, your lack of control?
You lift your arm to write a name
So caught up in the identity game
Who do you see? Who do you watch?
Who's your leader? Which is your flock?"

10960212_884517891587909_8608500736304267433_o.jpg

Trupa Crass si Crass Records au influențat puternic o alta trupă cântantă în partea a doua a podcastului: islandezii de la KUKL. 
Distribuitorul acestora a fost Rough Trade Records din districtul Portobello din Londra. Magazinul s-a format în 1976 pe Kensington Park Road de către Geoff Travis și Ken Davidson și este unul dintre principalii susținători ai mișcării punk descrise pe scurt în acest articol în perioadele menționate.

Ehosul oamenilor care s-au adunat și au investit umăr la umăr pasiune în aces magazin și lanț de distribuție de discuri, apoi au susținut o buna parte din bandurile tinere este comparat cu cel al lui John Peel amintit mai sus.
Nici unul din acești oameni nu au muncit numai pentru bani. Iar un alt element de comparație amintit de Alex Ogg este că nici unii nici alții nu au încercat să-și impună egourile pentru a-și menține sferele de influență sau a se propulsa așa cum a făcut de exemplu Richard Branson cu imaginea sa de aventurier boem și excentric o capcană observabilă atât la artiști cât și DJei chiar și la noi.

Mai multe:

https://soundsoftheuniverse.com/sjr/product/punk-45-kill-the-hippies-kill-yourself-the-american-nation-destroys-its-young-underground-punk-in-the-united-states-of-america-vol-1-1973-1980

https://soundsoftheuniverse.com/sjr/product/punk-45-there-is-no-such-thing-as-society-get-a-job-get-a-car-get-a-bed-get-drunk-underground-punk-in-the-uk-1977-81-vol-2

https://soundsoftheuniverse.com/sjr/product/punk-45-sick-on-you-one-way-spit-after-the-love-before-the-revolution-vol-3-proto-punk-1969-77

https://www.theguardian.com/music/video/2013/nov/15/punk-45-kill-the-hippies-you-should-listen-video-review

https://www.theguardian.com/music/2013/nov/14/clevelands-early-punk-pioneers-ohio

http://www.thewire.co.uk/issues/388

http://thequietus.com/articles/13908-various-artists-punk-45-kill-the-hippies-kill-yourself-review

https://www.theguardian.com/culture/2014/jul/19/gee-vaucher-crass-penny-rimbaud

"33 Revolutions per Minute: A History of Protests Songs, from Billie Holiday to Green Day", Dorian Linskey

Independence Days - The Story of UK Independent Record Labels, Alex Ogg

Comment